Cum te simți astăzi?

  

Este unul dintre acele momente când, de abia ce m-am intors de la grădi și Hana mă bagă la schimbul doi:”Mami, hai să facem….!”

Cu doua bucăți de carton, acuarele, și un călăreț de prins perdeaua pe șine (merge și cu o agrafă de birou), am realizat „Păpușa cu emoții”.

„-Mami, o prind de ușă și ea-ți va spune cum mă simt astăzi.”

Importanța regulilor

           

            H. a descoperit biblioteca scolara si, chiar daca acasa nu-i lipseau cartile, in fiecare zi dorea sa mearga la biblioteca pentru a-mprumuta o noua carte. Pentru ca intarzia foarte mult  si noi ne faceam griji, am stabilit impreuna

regula nr.1:poate merge la biblioteca odata pe saptamana, joia-asa a dorit ea- dar sa nu intarzie mai mult de 15-20 minute.

          Cu aceasta ocazie, am stabilit si alte reguli pentru buna noastra functionare:

            Pentru ca timpul pentrecut impreuna nu-i este niciodata suficient, am stabilit

 regula nr.2 :putem petrece timp impreuna chiar si atunci cand eu gatesc sau fac ordine prin casa, daca este de acord sa -mi dea putin ajutor la aceste activitati.(rezultatul-incantare maxima)

            De cate ori doream sa vorbesc la telefon, H. avea ceva foarte important sa-mi spuna si asa a aparut regula nr.3: in loc sa-i cer un time-out, am instituit un time-in .Astfel, cand vreau sa vorbesc la telefon, ii cer H., de exemplu,  sa rezolve un anumit puzzle , sa insire 50 de margele etc.Practic , ne concentram pe ceva pozitiv, astfel incat ea sa nu se simta exclusa.

            H. ii place , atunci cand se joaca sau lucreaza, sa-si intinda pe jos toate materialele.Totul e ok. pana la momentul in care trebuie sa stranga.Pentru a evita discutiile nesfarsite pe aceasta tema, a aparut regula nr.4: setam cronometrul si daca in 15 minute nu-si strange materialele cu care a lucrat, va suporta consecinta -nu are voie la televizor/calculator.

Aceste reguli functioneaza, iar lista ramane deschisa.

Cele cinci maimuțe și o scară

          In cadrul unui experiment, cinci maimute au fost inchise intr-o cusca. In mijloc se afla o scara si deasupra au fost atarnate cateva banane.

         De fiecare data cand una dintre cele cinci maimute incerca sa urce scara, cercatorii le stropeau cu apa rece pe celelalte patru maimute.

        Dupa o vreme, de fiecare data cand una dintre maimute incerca sa urce acea scara era trasa inapoi si batuta de celelate patru maimute.

La scurt timp, niciuna dintre maimute nu a mai indraznit sa urce pe scara.

         Cercetatorii au decis apoi sa o inlocuiasca pe una dintre cele cinci maimute cu o alta maimuta. Primul lucru pe care l-a facut noua maimuta a fost sa se urce pe scara. Imediat, celelalte maimute au luat-o la bataie.

Dupa cateva incercari zadarnice si alte cateva conflicte, noul membru a invatat ca nu este voie sa urci pe scara, chiar daca nu cunostea motivul pentru care nu ar trebui sa faca asta.

         Cea de-a doua maimuta a fost inlocuita si povestea s-a repetat. Ba chiar mai mult, cea dintai maimuta, cea care a fost inlocuita a participat si ea la bataia pe care a luat-o noul oaspete. Cea de-a treia maimuta a fost inlocuita si povestea s-a repetat. Cea de-a patra a fost inlocuita si povestea s-a repetat. Intr-un final a fost inlocuita si cea de-a cincea maimuta.

La sfarsit a ramas un grup de cinci maimute. Cu toate ca niciuna dintre cele cinci maimute nu au fost supuse dusului cu apa rece, acestea au continuat sa  bata pe oricare dintre maimutele care incercau sa se ridice pe acea scara.

      Daca am fi avut posibilitatea sa le adresam acestor maimute intrebarea “Care este motivul pentru care va aplicati corectii?”, cu siguranta raspunsul lor ar fi fost: “Nu stim. Asa stau lucrurile pe aici. “Iti suna cunoscut?”.

Sursa – Povestea, o fabula din zilele noastre, a fost inspirata in cea mai mare parte de experimentele desfasurate de G.R. Stephenson asupra primatelor si de anumite experimente realizate de Wolfgang Kohler in perioada anilor 1920. 

Antrenarea creierului de Andrew Newberg si Mark Robert Waldman

 

              Căscaţi! Râdeţi dacă vreţi (deşi i-aţi face mai bine creierului dacă aţi zâmbi), dar, după părerea mea profesională, căscatul este unul dintre cele mai straşnic păstrate secrete în neuroştiinţă. Chiar şi colegii mei, care fac la alte universităţi cercetări asupra meditaţiei, relaxării şi reducerii stresului, au trecut cu vederea această puternică unealtă de intensificare neuronală. Căscatul a fost folosit de multe decenii în terapia vocii, ca un mijloc eficient de reducere a hipertensiunii din gât şi a anxietăţii.

Câteva studii recente bazate pe scanarea creierului au arătat cum căscatul induce o activitate neuronală unică în zonele creierului care sunt direct legate de generarea conştiinţei sociale şi crearea sentimentelor de empatie. Una dintre aceste zone este precuneusul, o mică structură ascunsă în cutele lobului parietal. Conform cercetătorilor de la Institutul de Neurologie din Londra, precuneusul
pare să joace un rol central în conştiinţă, autoreflecţie şi refacerea memoriei. Precuneusul este stimulat de respiraţia yoga, fapt care ajută la explicarea motivului pentru care diferite forme de meditaţie contribuie la un sentiment sporit de conştiinţă de sine. Este de
asemenea una dintre zonele cele mai atinse de afecţiunile bătrâneţii şi problemele de deficit de atenţie, deci este posibil ca, dacă vom căsca deliberat, să întărim această parte importantă a creierului.

Din aceste motive credem că simplul căscat trebuie integrat în exerciţii şi programe de reducere a stresului, antrenamente de intensificare a memoriei, psihoterapie şi practici spirituale contemplative. Şi deoarece precuneusul a fost asociat recent cu sistemul neuron-oglindă din creier (care ne permite să rezonăm la sentimentele şi comportamentele altora), căscatul ar putea chiar să
ajute la intensificarea conştiinţei sociale, compasiunii şi
comunicării eficiente cu alţii.

Căscatul este atât de eficient şi de important pentru funcţionarea creierului, încât vă voi cere să citiţi cele treizeci şi patru de studii legate de căscat pe care le-am citat la note (puteţi citi rezumatul şi câteva articole accesând). De ce sunt atât de insistent? Pentru că dacă v-aş cere să puneţi jos această carte chiar
acum şi să căscaţi de zece ori ca să experimentaţi această tehnică fabuloasă, probabil că n-o veţi face. Chiar şi la seminare, după prezentarea cantităţii copleşitoare de dovezi, când ceream oamenilor să caşte, jumătate din audienţă ezita. Trebuia să îi conving pentru ca să simtă efectele relaxante imediate. Există o prejudecată de
neînţeles în societatea noastră, care sugerează că este nepoliticos să caşti şi cei mai mulţi dintre noi am fost învăţaţi aceasta când eram mici.

Ca tânăr student la Medicină, am fost prins odată căscând şi am fost muştruluit de profesor. A spus că nu se cade să apar obosit în faţa pacienţilor, chiar dacă stăteam pe hol, nu în salon. Într-adevăr, căscatul se intensifică atunci când sunteţi obosit şi ar putea fi modalitatea blândă prin care creierul vă spune că ar fi necesar un mic somn de regenerare. Pe de altă parte şi expunerea la lumină vă poate face să căscaţi, sugerând că aceasta este o parte a procesului de trezire.

Căscatul nu numai că vă relaxează – vă aduce cu rapiditate într-o stare de conştiinţă cognitivă. Studenţii cască la curs, nu pentru că profesorul este plictisitor (deşi şi acest lucru vă poate face să căscaţi, încercând să rămâneţi concentrat la discursul monoton), ci pentru că scapă creierul de somnolenţă, ajutându-vă să staţi
concentrat asupra unor concepte şi idei importante. El reglează conştiinţa şi sentimentul de sine şi ne ajută să devenim mai introspectivi şi mai conştienţi de sine. Desigur, dacă se întâmplă să vă treziţi în faţa unui profesor monoton, plictisitor, căscatul vă va ajuta să vă menţineţi treaz.

Căscatul vă va relaxa şi vă va aduce într-o stare de veghe alertă mai repede decât orice altă tehnică de meditaţie cunosc şi, deoarece este neurologic contagios, este foarte uşor de învăţat în grup. Una dintre fostele mele studente folosea căscatul pentru a readuce la atenţie
consiliul directorilor în mai puţin de şaizeci de secunde. De ce? Pentru că ajută oamenii să îşi sincronizeze comportamentul cu alţii.

Căscatul, ca mecanism de alertare, apare în primele douăzeci de săptămâni de la naştere. El ajută la reglarea ritmurilor circadiene ale nou-născuţilor şi, deci, căscatul ar trebui să ajute petrecăreţul de până în zori şă îşi reseteze ceasul intern al creierului. Căscatul ar putea de asemenea să uşureze disconfortul provocat de altitudinile
mari.

Deci ce anume se află înapoia mecanismului care face din căscat o unealtă atât de esenţială? Pe lângă activarea precuneusului, reglează temperatura şi metabolismul creierului. […]

Numeroase neurochimicale sunt implicate în experienţa căscatului, inclusiv dopamina, care activează producerea de oxitocină în hipotalamus şi hipocamp, zone esenţiale pentru activarea memoriei, controlul voluntar şi reglarea temperaturii. Aceşti neurotransmiţători reglează plăcerea, senzualitatea şi relaţiile dintre indivizi, deci, dacă vreţi şă vă sporiţi intimitatea şi să staţi împreună cu partenerul dumneavoastră, atunci căscaţi împreună. Alte neurochimicale şi molecule implicate în căscat sunt acetilcolina, oxidul nitric, glutamatul, GABA, serotonina, ACTH, MSH, hormonii sexuali şi peptidele. De fapt, este greu să găsim o altă activitate care să influenţeze atât de multe funcţii ale creierului.

Sfatul nostru este simplu. Căscaţi cât de mult puteţi într-o zi: când vă confruntaţi cu o problemă dificilă la lucru, când vă pregătiţi să mergeţi la culcare şi ori de câte ori simţiţi mânie, anxietate sau stres. Căscaţi înainte să aveţi o discuţie importantă, căscaţi înainte să daţi un test şi căscaţi în timp ce meditaţi sau vă rugaţi pentru că vă va intensifica experienţa spirituală.

Căscatul conştient are nevoie de puţină practică şi disciplină pentru a trece de inhibiţiile sociale inconştiente, dar oamenii vin adesea cu trei scuze ca să nu caşte: „Nu-mi vine”, „Nu sunt obosit” şi, preferatul meu, „Nu pot”. Sigur că puteţi. Tot ceea ce trebuie să faceţi ca să declanşaţi un căscat adânc este să îl mimaţi de şase sau
şapte ori. Încercaţi asta acum şi veţi descoperi până la al cincilea căscat fals că se va produce unul real. Dar nu vă opriţi aici, pentru că până la al zecelea sau al  doisprezecelea căscat veţi simţi puterea acestui mic truc seducător.

 Ochii poate vă vor lăcrima, s-ar putea să înceapă să vă curgă nasul, dar vă veţi simţi şi foarte prezent, incredibil de relaxat şi foarte alert. Nu e rău pentru ceva ce nu ia mai mult de un minut.

În concluzie:

12 Motive esenţiale să căscaţi:

1. Stimulează starea de alertă şi concentrarea

2. Optimizează activitatea creierului şi metabolismul

3. Îmbunătăţeşte funcţia cognitivă

4. Îmbunătăţeşte memoria

5. Sporeşte conştiinţa şi introspecţia

6. Scade stresul

7. Relaxează fiecare parte a corpului

8. Îmbunătăţeşte controlul muscular voluntar

9. Intensifică abilităţile atletice

10. Reglează simţul timpului

11. Creşte empatia şi conştiinţa socială

12. Sporeşte plăcerea şi senzualitatea

Despre autori:
Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la
Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii
Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii
Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru
Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii
Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii
Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină
nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de
articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a
lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com/.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru
Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă
cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor
lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine
specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O
prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi
văzută la http://www.markrobertwaldman.com/.